Un fermier român care a pierdut subvenția agricolă pentru zeci de hectare și a cerut despăgubiri de la stat a primit un răspuns defavorabil de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Instanța de la Luxemburg a clarificat condițiile în care statul poate fi tras la răspundere pentru deciziile instanțelor naționale, stabilind că simplul refuz al unei judecători de a consulta CJUE nu garantează compensații financiare.
Decizia CJUE privind cererile de despăgubiri formulate de fermieri
Cazul își are originea în anul 2007, când fermierul român a solicitat ajutor agricol pentru o suprafață de 264,71 hectare. În urma controalelor efectuate la acea vreme, autoritatea națională competentă a stabilit că doar 180,62 hectare îndeplineau condițiile de eligibilitate, respingând cererea pentru restul terenului.
Agricultorul a contestat decizia în instanță, însă atât acțiunea sa inițială, cât și apelul au fost respinse de judecătorii români. În timpul procesului privind ajutorul agricol, desfășurat în anul 2012, Curtea de Apel București a refuzat să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru a cere clarificări privind interpretarea legislației europene aplicabile.
Mahnirea cauzată de pierderea sprijinului financiar l-a determinat pe agricultor să deschidă o nouă acțiune în instanță împotriva statului român. Acesta a cerut angajarea răspunderii patrimoniale a statului pentru încălcarea dreptului Uniunii Europene de către instanțele naționale.
Propunerea de trimitere preliminară și condițiile stabilite la Luxemburg
În cadrul noului proces privind răspunderea statului, Curtea de Apel București a decis să solicite lămuriri de la CJUE. Instanța din Capitală a vrut să afle dacă refuzul din 2012 de a cere interpretarea legislației comunitare poate atrage automat obligația statului român de a plăti daune interesate.
Răspunsul oferit de magistrații europeni nu a fost cel așteptat de agricultor. Curtea de Justiție a UE a stabilit că un stat membru poate fi obligat să repare prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului UE de către o instanță națională de ultim grad numai dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții stricte.
Cele trei cerințe legale pentru angajarea răspunderii statului
-
Drepturi individuale: Norma europeană încălcată trebuie să aibă ca scop direct conferirea de drepturi persoanei afectate.
-
Gravitatea încălcării: Abaterea de la legislația comunitară trebuie să fie suficient de gravă.
-
Legătura de cauzalitate: Trebuie să existe o legătură directă de la cauză la efect între încălcarea normei și prejudiciul suferit de solicitant.
Judecătorii europeni au subliniat că regula europeană invocată de fermier nu avea rolul de a-i acorda acestuia un drept individual, ci viza protejarea bugetului Uniunii Europene și stabilirea corectă a suprafețelor eligibile pentru sprijin. Prin urmare, refuzul din 2012 al instanței române de a sesiza CJUE nu constituie un temei suficient pentru acordarea de despăgubiri.
Procedura continuă în instanțele din România
Hotărârea pronunțată la Luxemburg nu tranșează definitiv dosarul și nici nu stabilește în mod direct dacă fermierul va primi sau nu vreo sumă de bani, ci oferă cadrul de interpretare obligatoriu. Curtea de Apel București va trebui să reia judecarea cauzei și să emită o decizie finală respectând îndrumările juridice transmise de CJUE.
Verdictul are o importanță deosebită pentru întregul sector agricol și pentru practica judiciară din România. Decizia devine un precedent obligatoriu pentru toate instanțele naționale care se vor confrunta pe viitor cu solicitări similare de despăgubiri întemeiate pe erori de procedură sau refuzuri de sesizare a forumului european.