După aproape un secol de la primele forme de organizare națională, crescătorii de ovine din România fac un pas decisiv către unitate. Duminică, 18 ianuarie 2026, a fost oficializată constituirea Uniunii Oierilor din România, o structură ce își propune să elimine fragmentarea reprezentării în fața autorităților de la București și Bruxelles.
În timp ce oieritul din Moldova se confruntă cu provocări logistice și de piață tot mai acute, semnalul unității vine dintr-un loc cu o simbolistică aparte: Poiana Sibiului. Aici, reprezentanți din toate regiunile țării au pus bazele unei organizații care aspiră să devină partenerul principal de dialog al Ministerului Agriculturii și al organismelor europene.
Un mix între tradiție și management modern
Constituirea Uniunii nu este doar un act formal, ci unul de reprezentativitate geografică și juridică. La întâlnirea fondatoare au participat 24 de membri, acoperind spectrul de la asociații profesionale și SRL-uri, până la persoane fizice.
În funcția de președinte a fost ales Vonica Maniu, un nume care face legătura între „patria oieritului” (Poiana Sibiului) și noile poli de dezvoltare zootehnică (Dobrogea). Acesta va conduce un Consiliu Director format din 10 membri, selectați strategic pentru a reprezenta interesele marilor bazine de creștere a ovinelor din România, inclusiv zona Moldovei.
De ce este necesară această organizație acum?
Analiza sectorului de creștere a ovinelor din ultimii ani a scos în evidență o vulnerabilitate majoră: fragmentarea. În lipsa unei voci unitare, negocierea subvențiilor (ANTZ, Sprijin Cuplat) și a condițiilor sanitar-veterinare pentru export a fost deseori deficitară.
Obiectivele prioritare ale Uniunii:
- Negocierea politicilor publice: Stabilirea unor scheme de sprijin care să reflecte costurile reale de producție.
- Reguli de piață echitabile: Facilitarea accesului pe piețele externe și protejarea prețului la poarta fermei.
- Standarde sanitar-veterinare: Adaptarea legislației la specificul transhumanței și al fermelor tradiționale.
La 90 de ani de la primul demers național
Momentul din 18 ianuarie 2026 este văzut ca o reparație istorică. Prima organizație națională a oierilor a fost înființată în urmă cu mai bine de nouă decenii, însă parcursul istoric al României a fracturat spiritul asociativ. Reactivarea acestei structuri sub o formă modernă este un semnal că sectorul este pregătit să treacă de la „supraviețuire” la „influență politică și economică”.
Pentru crescătorii de oi din județul Iași, înființarea acestei Uniuni reprezintă o oportunitate de a-și vedea problemele regionale — precum lipsa abatoarelor specializate sau accesul la pășuni — incluse pe agenda națională. Succesul Uniunii va depinde însă de capacitatea conducerii nou-alese de a menține coeziunea între interesele marilor fermieri și cele ale micilor crescători tradiționali.