Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a modificat radical cadrul legal privind gestionarea crizelor sanitare din exploatațiile zootehnice prin Ordinul ANSVSA nr. 504/2026. Documentul, publicat recent în Monitorul Oficial nr. 462, înlocuiește vechea legislație din anul 2008 și stabilește proceduri stricte în caz de îmbolnăvire, tăiere de urgență sau moarte a animalelor. Această actualizare legislativă vine ca o reacție directă a autorităților în fața presiunii epidemiologice masive din ultima perioadă, marcată de confirmarea unui focar extins de pestă porcină africană în Ungaria, chiar la granița cu România, dar și de evoluția agresivă a cazurilor de pestă a micilor rumegătoare pe teritoriu național.
Presiunea la frontiere a determinat deja activarea unor protocoale speciale de alertă transfrontalieră. În județul Satu Mare au fost instituite zone severe de restricție în localitățile din vecinătatea focarului maghiar, precum Berveni, Lucăceni, Cămin, Urziceni sau Foieni. În paralel, evoluția pestei micilor rumegătoare generează pierderi economice majore, un exemplu recent fiind focarul din județul Mureș, unde boala a secerat aproape 900 de oi într-o singură fermă. În acest context de criză, noul act normativ transferă o mare parte din responsabilitatea gestionării timpurii a focarelor direct pe umerii fermierilor.
Ce informații sunt obligatorii la raportarea unei suspiciuni de boală în zootehnie
Procedura oficială de anunțare a cazurilor de îmbolnăvire a fost structurată pentru a elimina timpii morți în transmiterea datelor către laboratoarele de specialitate. Crescătorii de animale, administratorii de fonduri cinegetice și personalul din punctele de control la frontieră au obligația legală de a contactat imediat medicul veterinar de liberă practică împuternicit sau medicul oficial. Comunicarea se realizează prin mijloace rapide, precum telefonul, faxul sau poșta electronică, dar necesită transmiterea unui set fix de date tehnice.
Fermierul nu mai poate trimite notificări vagi, ci este obligat de lege să precizeze elemente specifice care permit medicilor veterinari să evalueze gradul de risc epidemiologic înainte de a coborî în teren. Fiecare alertă transmisă trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele date structurate:
-
Numele și prenumele persoanei care face anunțul, alături de denumirea, adresa unității și codul de înregistrare.
-
Specia, rasa, vârsta și numărul exact al animalelor afectate, inclusiv detalii despre proveniența lor.
-
Modificările clinice observate în starea de sănătate, cum ar fi lipsa poftei de mâncare, diareea, voma sau tulburările respiratorii.
-
Data exactă la care au apărut primele simptome în cadrul efectivului de animale.
-
Istoricul tratamentelor medicale efectuate până în momentul transmiterii alertei.
-
Măsurile administrative de urgență luate deja la nivelul exploatației zootehnice.
După colectarea acestor date, dacă anunțul a fost făcut către medicul de liberă practică, acesta are obligația de a informa imediat structurile oficiale ale direcției sanitar-veterinare județene. Pentru județul Iași, o regiune cu un efectiv zootehnic considerabil, inspectorii DSVSA monitorizează fluxurile comerciale pentru a preveni pătrunderea ilegală a animalelor din zonele aflate sub restricții mișcare.
Cele 6 obligații imediate care revin fermierilor până la sosirea medicului veterinar
Cea mai importantă modificare adusă de Ordinul ANSVSA nr. 504/2026 vizează comportamentul operatorului economic în intervalul dintre depistarea simptomelor și sosirea efectivă a autorităților sanitare în grajduri. Textul de lege stipulează clar că proprietarul nu poate rămâne pasiv. Acesta are obligația de a implementa instantaneu un protocol strict de biosecuritate, menit să stopeze difuzarea virusurilor sau bacteriilor în afara perimetrului suspect.
Fermierii trebuie să aplice de urgență cele 6 măsuri obligatorii stabilite prin noul cadru legal:
-
Izolarea imediată a animalelor bolnave sau suspecte de contaminare și înregistrarea codurilor de pe crotalii.
-
Sechestrarea cadavrelor și a cărnii sau produselor obținute prin eventuale tăieri de urgență, fiind interzisă cu desăvârșire înstrăinarea sau valorificarea acestora.
-
Interzicerea totală a circulației animalelor și a persoanelor în spațiile sau locurile presupuse a fi contaminate de agentul patogen.
-
Segregarea strictă a materialelor, a furajelor, a așternutului de paie și a echipamentelor de lucru care au intrat în contact cu exemplarele bolnave.
-
Menținerea pe loc a mijloacelor de transport folosite în exploatație, a ustensilelor din grajduri și a oricăror obiecte care pot fi vectori de contagiune.
-
Restricționarea mișcării produselor obținute din animalele deținute, a vehiculelor și a personalului, pentru a opri răspândirea agentului patogen către alte unități agroalimentare.
Aplicarea acestor pași este esențială pentru protejarea patrimoniului zootehnic regional. În timp ce bolile din anexe, inclusiv pesta porcină africană, nu se transmit la om și nu afectează sănătatea populației, impactul lor economic este devastator, putând duce la uciderea integrală a efectivelor și la blocarea exporturilor.
Procedura DSVSA pentru declararea oficială și stingerea focarelor de boală
Imediat ce a fost notificat, medicul veterinar oficial se deplasează la fața locului pentru a verifica dacă fermierul a implementat măsurile de biosecuritate obligatorii. Protocolul de stat include examinarea clinică a animalelor, efectuarea necropsiilor în cazul cadavrelor și recoltarea de probe biologice. Toate eșantioanele sunt expediate către laboratoarele autorizate naționale, iar restricțiile impuse inițial rămân în vigoare până la emiterea buletinului de analiză.
Dacă rezultatul este pozitiv, se declanșează faza de declarare oficială a bolii. Actul sanitar-veterinar se semnează de către medicul oficial și de către primarul localității respective, un exemplar fiind păstrat la primărie, iar o copie fiind transmisă structurilor centrale din cadrul ANSVSA. Toate datele oficiale privind evoluția bolilor confirmate sunt trecute obligatoriu într-un Registru de epizootii, document numerotat și parafat, care evidențiază istoricul sanitar al teritoriului.
Stingerea oficială a bolii și ridicarea restricțiilor impuse de declararea unui focar se pot realiza doar după implementarea tuturor măsurilor prevăzute de legislația europeană și națională. Acest proces implică finalizarea operațiunilor de ucidere sau sacrificare, efectuarea dezinfecțiilor preliminare și trecerea perioadei minme de supraveghere specifice fiecărui patogen în parte. Repopularea fermelor afectate se va face ulterior, diferențiat, pe baza unei analize stricte de risc epidemiologic realizate de inspectorii județeni.
Cei interesați de evoluția completă a alertelor sanitare la nivel național pot consulta platforma oficială a Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor. De asemenea, pentru detalii legate de programele de sprijin destinate refacerii efectivelor sau normele de ameliorare genetică în condiții de criză, fermierii au la dispoziție resursele tehnice oferite de Agenția Națională pentru Zootehnie.